Cursul aduce în atenția profesioniștilor din sănătate spasticitatea, care afectează activitățile de zi cu zi ale pacienților cu sindrom de neuron motor central, dar și ale familiilor acestora și generează complicații adesea severe.
Spasticitatea este des întalnită la supraviețuitorii unui accident vascular cerebral si determină dizabilitate secundară, care poate domina viața pacienților și poate scădea semnificativ calitatea vieții acestora.
Bazele fiziopatogenice ale spasticitatii sunt încă incomplet deslușite, neexistând un singur mecanism care să explice toate aspectele. În general, spasticitatea se dezvoltă când există un dezechilibru între impulsurile excitatorii și inhibitorii care se exercită asupra alfa motoneuronului.
Din punct de vedere al funcționării organismului, spasticitatea reprezintă o problemă medicală severă pentru că împiedică mişcarea la nivelul tuturor componentelor ei (iniţierea miscării, corectitudinea schemei de mişcare, atingerea ţelului, controlul mişcării) si interferă negativ cu controlul motor. Consecintele ei negative se vor intâlni la nivelul echilibrului, coordonarii, posturii trunchiului, schemei de mers, abilității membrelor superioare.
Managementul spasticității presupune înțelegerea mecanismelor, diagnosticarea corectă, identificarea consecințelor funcționale și aplicarea măsurilor terapeutice adaptat, personalizat pentru fiecare pacient in parte.
Medicul de familie are un rol foarte important în evaluarea spasticității, în monitorizarea răspunsului la tratament, în urmărirea și susținerea participării pacientului la programele de reabilitare, care, practic, trebuie să se desfășoare toată viața.